Meritele Inteligenței Artificiale

Articolul de față s-ar fi putut intitula la fel de bine O perspectivă asupra Inteligenței Artificiale, pentru că este evident că n-am de gând să abordez într-un simplu articol de blog Inteligența Artificială din toate unghiurile și sub toate aspectele posibile, care sunt conștient că sunt numeroase. Dar vreau să spun totuși ceva, stârnit de următorul comentariu lăsat de auto-numitul Goe la Vero pe blog (linkul din comentariu a fost inserat de mine):

@Vero – Sper că esti pe deplin constientă despre faptul că, dacă ai fi acordat întrebarea ta unui număr foarte mare de oameni reali (dar ce mai e realitatea în zilele noastre?) cu sigurantă, printre răspunsuri, ai fi găsit unele extrem de similare cu cele pe care le-ai primit de la algoritmi… Ba mai mult, chiar dacă unele dintre ele ar fi fost formulate în felul respectiv în zeflemea, cu ironie căutată, altele ar fi fost rezultatul unei naivitati adânci, combinată la greu cu fudulie emfatică (genul aldusului pseudo-vorbitor). Nici nu este de mirare ca tocmai Aldus s-a apucat să se plângă de platitudinea textelor generate de algoritmi. In mod inconstient, „omul” simte în ceafă răsuflarea fierbinte a concurentei neloiale cu care inteligenta artificială îi primejduieste prostia naturală.

Despre ce este vorba? Pe scurt, Vero le-a adresat unor boți de chat (programe de Inteligență Artificială) următoarea întrebare:

Ce e de făcut dacă, atunci când pregătești răbdări prăjite, îți sare muștarul?

iar aceștia au răspuns într-o manieră tragi-comică, demonstrând că au ratat (în diferite grade sau măsuri) sensul figurat al celor două expresii din limba română.

O să trec momentan peste atacul la persoana subsemnatului și o să mă refer la prima parte a comentariului goescian: că o mulțime de oameni ar fi răspuns la fel de prost sau poate și mai prost decât au făcut-o programele respective. În replică la asta, aș vrea să-l întreb pe domnul Goe și pe toți cei care gândesc ca el dacă sunt conștienți că în ipoteza în care le-ar cere unui număr foarte mare de „oameni reali” să rezolve în gând o operație matematică complexă cu numere mari, foarte mulți dintre ei ar da răspunsuri greșite și toți ar avea nevoie de mai mult timp decât un program care ar rula pe un calculator oricât de vechi, de exemplu de acum 20 de ani. Așadar, am trecut de la o performanță care îi depășea chiar și pe cei mai inteligenți dintre oameni la niște boți de chat pe care Goe îi compară cu proștii.

Mai departe, sunt curios dacă același Goe e conștient de faptul că toți „oamenii reali” care vorbesc limba română ar înțelege sensul majorității cuvintelor din acea întrebare, chiar dacă nu ar cunoaște cele două expresii, în timp ce un bot bazat pe Inteligență Artificială, chiar dacă poate traduce dintr-o limbă în alta și da răspunsuri relativ coerente, nu înțelege nici măcar un singur cuvânt din întrebările care i se pun, neavând conștiință și nefăcând altceva decât să emuleze inteligența.

La nivel simplist, un bot glorificat de chat nu este decât o Wikipedia mai mare și mai dichisită, în care căutările simple sunt înlocuite cu niște interogații libere în limba utilizatorului. La nivel și mai bazal, orice program de calculator este asemenea unui abac. Un instrument matematic vechi, cu bile, care te ajuta să numeri și să efectuezi operații algebrice simple, prin mutarea bilelor dintr-o poziție în alta pe niște bare. Aceleași fenomen se petrece în organismul unui calculator atunci când acesta rezolvă o operație matematică complexă sau afișează un răspuns „inteligent”. În fapt, calculatorul nu înțelege nimic, ci este un simplu automat, chiar dacă, prin comparație cu abacul, este mult mai complex. Calculatorul nu are la dispoziție alegeri sau opțiuni. Este un instrument mort, de fapt lipsit de viață și condamnat la predictibilitate totală și supunere absolută. Când îl întrebi ceva, nu faci decât să muți o bilă într-o altă poziție. Răspunsul lui este afișarea noii configurații a bilelor, după mutarea ta. În esență, asta e tot. Un instrument. Un circuit dotat cu baterie și întrerupător. O sculă.

Dacă în ecuația asta există cineva care merită să culeagă laurii „spectaculoaselor rezultate” ale boților de chat, măcar felicitați pe cine trebuie, respectiv pe inginerii care au construit acele calculatoare și pe informaticienii care au programat acești boți să mimeze atât de bine cunoașterea, înțelegerea și inteligența. Adică, tot pe niște oameni. Pentru că numai un nebun s-ar apuca să se închine becului, în loc să-i strângă mâna electricianului.

Cât privește partea în care Goe se referă la mine spunând că aș simți în ceafă concurența pe care mi-o fac aceste programe, i-aș atrage atenția că, în absența lui Dumnezeu, ateul modern a început să-și construiască o mulțime de idoli sau zei falși, de care ascultă necondiționat și cărora le aduce permanent ofrande: banii, medicina, știința, massmedia… și, cu voia dvs., ultima pe listă, Inteligența Artificială.

În loc de Post Scriptum, mă întreb ce l-o fi determinat pe Goe să aleagă sintagma de „oameni reali” cu referire la oameni. Oare îl consideră pe ChatGPT un fel de om virtual?