Iran

Să începem cu niște declarații ale lui Abbas Araghchi, ministrul de externe al Iranului, preluate de pe un sait de știri iranian, momentan inaccesibil. Am unit tot ce apare acolo între ghilimele și rezultatul e următorul:

We are men of diplomacy, we are also men of war; not in the sense that we seek war, but… we are ready to fight so that no one dares to fight us. They (the enemies) bombed our facilities, but they failed to achieve the result they wanted. Knowledge cannot be destroyed by bombing; technology cannot be destroyed. There is technology and there is knowledge, so there is no choice but to negotiate. I believe the secret of the Islamic Republic of Iran’s power lies in its ability to stand against bullying, domination and pressures from others. They fear our atomic bomb, while we are not pursuing an atomic bomb. Our atomic bomb is the power to say no to the great powers. The secret of the Islamic Republic’s power is to say no to the powers. The indomitability of the Iranian people had to be proven, and this was proven in the 12-day war. Those who… tweeted "unconditional surrender" on the third day of the war… sent a message of "unconditional ceasefire" on the 12th day. Why? Because we were not afraid of war and resisted.

În traducere:

Suntem bărbați ai diplomației, dar suntem și bărbați ai războiului; nu în sensul că am căuta războiul, ci în sensul că... suntem dispuși și pregătiți să ne luptăm, astfel că nimeni nu îndrăznește să se războiască cu noi. Ne-au bombardat facilitățile, dar nu au reușit să obțină rezultatele scontate. Cunoașterea nu poate fi distrusă de bombe; tehnologia nu poate fi distrusă. Există tehnologie și există cunoaștere, așa că singura alternativă este negocierea. Cred că secretul Republicii Islamice Iraniene constă în capacitatea ei de a rămâne fermă în fața intimidărilor, dominării și presiunii din partea altora. Le este frică de bomba noastră atomică, în timp ce noi nu urmărim să dezvoltăm o bombă atomică. Bomba noastră atomică este puterea de le a spune nu marilor puteri. Invincibilitatea poporului iranian a trebuit demonstrată, iar asta s-a realizat cu ocazia războiului de 12 zile. Cei care... au cerut pe X [n.tr: fostul Twitter] „predarea necondiționată” în a treia zi a războiului... au trimis un mesaj de „oprire necondiționată a ostilităților” într-a 12-a zi. De ce? Pentru că nu ne este frică de război și am rezistat.

Sintagma „suntem bărbați ai diplomației, dar suntem și bărbați ai războiului” mi-a adus aminte de formula „dușmani în război, prieteni în pace” din Declarația de independență a SUA, pe care astăzi am publicat-o tradusă în limba română pe Cognistar. Oare o fi fost făcută cu trimitere la documentul emblematic al acestei declarații, sau o fi vorba de o simplă coincidență?

Dar cine este Abbas Araghchi? Am fost surprins să constat că The Guardian îl prezintă drept un abil și versat diplomat, aproape dedicându-i o odă, în timp ce despre partenerul lui de negociere, șeful delegației americane trimisă de Donald Trump, respectiv Steve Witkoff, spune că a studiat dreptul la o universitate de lângă New York, după care a făcut o avere în real estate. Ia uitați un citat:

Trump sees diplomacy as a branch of pro-wrestling. The Iranian foreign ministry regards it as a branch of chess, almost an art form.

Adică, Trump privește diplomația ca pe o ramură de culturism, în timp ce ministrul de externe iranian o privește ca pe o ramură a jocului de șah, aproape o formă de artă. Suntem pe „The Guardian”, sau pe un sait de propagandă iraniană? Citiți articolul.

E posibil ca soarta și viitorul omenirii să fie dictate de aceste negocieri dintre SUA și IRAN. Eșecul lor ar putea deschide niște perspective sumbre.

Dacă războiul dintre Rusia și Ucraina a avut și încă are o influență uriașă asupra bătrânului continent european, scânteia unei posibile conflagrații mondiale pare să fie mai mult legată de Iran. Acolo unde s-a concentrat, în ultimele săptămâni, cam un sfert din forța de lovire americană. Pe de altă parte, Rusia și China au trimis armament și aparatură sofisticată în Iran, în timp ce distrugătoare chinezești și rusești fac manevre cu Iranul în Strâmtoarea Hormuz pentru a descuraja marina americană să se apropie prea mult.

Circulă un zvon cum că Trump nu ar fi prea încântat de perspectiva unui război cu Iranul, dar este șantajat de către israelieni cu dosarele Epstein, din care s-au publicat deja circa 3 milioane de documente. Însă Iranul nu poate fi cucerit printr-o campanie pe cale aeriană, fără o ofensivă majoră terestră. Și Iranul nu este nici Irakul. Așa că un eventual război dintre SUA și Iran se anunță a fi de lungă durată și poate degenera.

Să sperăm că totuși nu.